În Sanscrită, Shakti înseamnă ENERGIE. O energie capabilă să creeze, să distrugă și să modeleze. O energie care poate lua forme și nuanțe infinite. Această energie este aspectul feminin al universului, care în multe culturi antice este simbolic reprezentat de Yoni, adică organul sexual feminin. Tot ceea ce există în univers a fost creat prin Yoni. Cum? Aceasta este Taina. Și este destinată să rămână așa. Femeia este o scânteie a Marii Mame și, ca și Ea, are puterea de a crea. Femeia reprezintă deci însăși Taina.
Fiecare margine a corpului ei vorbește despre această taină formată din lumi neexplorate, mări, lacuri, văi, planete, soare. Și corpul vital și armonios al unei femei, conștientă de frumusețea ei, este o invitație de a descoperi aceste universuri. Dar a fost femeia întotdeauna conștientă de această frumusețe, de această taină? Și a reușit societatea, de-a lungul istoriei, să o respecte ca atare? În societățile arhaice a existat un matriarhat puternic în care femeile erau respectate și venerare sub forma Mamei Zeițe. Încă din Evul Mediu, aspectul feminin era perceput în două feluri: unul angelic și spiritual, celălalt malefic și asemănător vrăjitoarelor. Femeia își pierdea puterea de a decide ceva, supusă voinței bărbatului. În secolul al XVII-lea, femeile care se revolta împotriva regulilor sociale și a voinței bărbaților erau acuzate de vrăjitorie. Aveau două opțiuni: să trăiască acasă sau într-un mănăstir.
În secolul al XIX-lea, femeile revin în prim-plan, sub forma muncitoarelor. Ele își asumă un rol social important. Secolul al XX-lea este anul sufragetelor și al mișcării feministe, care a văzut femeile să-și cucerească libertatea și independența lor economică, legală, politică și sexuală. Dar dorința de a obține aceleași drepturi ca și bărbatul nu înseamnă neapărat identificarea cu bărbatul însuși. Observăm din ce în ce mai mult o inversare a rolurilor: femei mai masculine și bărbați mai efeminați; ceea ce se reflectă într-o stare de malaise la nivelul atât al individului, cât și al societății și întregii planete. Avem nevoie să restabilim polaritatea și complementaritatea corectă, care țin de rolul masculin și feminin, cu o viziune spirituală profundă.
Femeia trebuie să-și revendice identitatea și toate calitățile sale: vitalitatea debordantă, frumusețea și armonia atât exterioare, cât și interioare (la nivelul sufletului), inteligența, compasiunea și puterea de a iubi, senzualitatea, simțul umorului, intuiția superioară, creativitatea, sofisticarea, forța spirituală. Prin trezirea acestor calități în interiorul ei, trezind starea de Shakti, energiile benefice ale macrocosmosului pot să se manifeste pe deplin prin ea, contribuind la o transformare spirituală planetară. Este important să recunoaștem că modelul de frumusețe anorexică propus de societatea modernă este un model bolnav. Idealul feminin divin trebuie, dimpotrivă, să debordeze de vitalitate datorită unui corp sănătos, puternic și armonios. Să nu uităm că femeia naște și dă viață, iar o formă sterilă nu a născut niciodată nimic, nici nu evoluează prin stări superioare de existență.
O femeie fără vitalitate nu radiază frumusețea nici a sufletului, nici a corpului, deoarece a pierdut conexiunea cu Divinul Arhetipal. Mai mult, este ușor de dominat, deoarece este și slabă pe plan mental, fizic și spiritual. Corpul fizic este important, trebuie să fie îngrijit, deoarece este templul Sufletului nostru care se manifestă prin el. Tradiția tantrică acordă femeilor un rol central, considerând că Shakti este inițiatoarea căii spirituale. La fel ca majoritatea tradițiilor esoterice antice, Tantra laudă puterea sacră a aspectului feminin. În sufletul fiecărei femei locuiește o Zeiță. Egiptul antic, Grecia, Tibetul și China.
Toată lumea îmbrățișează această viziune fundamentală. Pentru a ajunge la starea de Shakti este important să urmezi un sistem de valori, cum ar fi cel oferit de planul moral etic în yoga: Yama și Niyama. Femeile care încearcă să manipuleze bărbații încalcă una dintre primele reguli: Ahimsa, non-violența, iar prin încălcarea liberului arbitru al altora cu minciuni, încalcă și Satya, adevărul. Să nu uităm că sensul profund al Ahimsa depășește non-violența, extinzându-se la iubirea necondiționată față de ceilalți.
Comportamentul femeii care încearcă să-și atingă scopurile prin înșelăciune și minciuni manifestă o stare de impuritate mentală, încălcând astfel și Saucha, puritatea. Femeile geloase și posesive nu respectă Aparigraha, non-atașamentul. Crizele de gelozie demonstrează lipsa de autocontrol, încălcând Brahmacharya (transmutarea și sublimarea potențialului sexual) și Ishvarapranidana (adorarea divinului), deoarece o femeie este geloasă doar atunci când tot ceea ce este sacru și divin este departe de inima ei. Femeile care își folosesc frumusețea și senzualitatea în scopul exclusiv de a seduce alți bărbați, chiar dacă sunt implicate în alte relații, încalcă Asteya (a nu fura).
Femeile care, nemulțumite, cer fără să fie niciodată satisfăcute, încalcă Santosa, mulțumirea și sunt departe de focul aspirației Tapas, un foc cu care ar trebui să depășească fiecare dificultate în cuplu și să învețe să-și demonstreze iubirea. Femeia reală aplică și respectă aceste valori etice. Ea iubește la 360 de grade, cu discernământ. Să cultivăm Zeița interioară și să ne revendicăm identitatea.