Automatismele

Când vorbim despre automatisme (denumite și "reacții automate"), ne referim la anumite acțiuni fizice, psihice și mentale realizate în mod repetitiv și absent, care lipsesc existenței valoarea adăugată de trăire. În general, vorbim despre automatisme legate de planul fizic, cum ar fi vorbitul, gesturile, mersul, spălatul, condusul, alergatul, îmbrăcatul... Înțelegerea funcționării acestor automatisme fizice va face mai ușor studierea și înțelegerea automatismelor psihice, cele legate de comportament, cum ar fi accesul de furie, invidie, poftă, lene, mândrie, frică, apatie... Pentru a cunoaște anatomia automatismelor, primul pas este să fim conștienți de jocul existent între conștient și subconștient. Un exemplu practic: învățarea să mergi cu bicicleta necesită trecerea mai întâi prin partea conștientă, apoi prin cea subconștientă pentru a ajunge în cele din urmă la automatism. Primele încercări pe bicicletă nu vor fi automate deoarece trebuie să trecem mai întâi prin procesul de învățare și, prin urmare, avem nevoie de partea conștientă pentru a fi atenți și a memora informațiile de care avem nevoie. Apoi, repetând ceea ce am învățat și folosind mereu partea conștientă, semănăm în câmpul subconștient.

După ce informațiile au fost însămânțate în subconștient și după ce aceste semințe și-au pus rădăcini, informațiile vor începe să urce de la sine, spontan, la suprafață, ca o plantă care crește dintr-o sămânță plantată în pământ. Aici începe deja acțiunea subconștientului. Cu toate acestea, partea conștientă nu ar trebui să adoarmă, ar trebui, dimpotrivă, să fie exercitată pentru a controla direcția în care se îndreaptă ceea ce vine din subconștient. Gândiți-vă la un copac, putem ghida viitorul său în direcția dorită, folosind diverse instrumente pentru a-l face să crească drept, prin tăiere pentru a-i da formă și așa mai departe. Problema este că majoritatea oamenilor uită că au responsabilitatea exercitării părții conștiente pentru a controla ceea ce vine din subconștient. Revenind la analogia noastră, este ca și cum, după ce copăcelul a crescut, nu ne mai preocupăm de creșterea lui și permitem ramurilor să crească haotic și să provoace daune. În cazul ființei umane, lipsa absolută de control îl face un robot. Prin urmare, odată ce ai învățat cum să mergi cu bicicleta, intervenția părții conștiente va fi necesară doar rar, de exemplu, atunci când vrei să schimbi modul de pedalare. În rest, automatismele psihice legate de această acțiune vor avea loc spontan, în mod automat, fără intervenția părții conștiente pentru a pedala sau pentru a te menține în echilibru.

Ce putem face? Să începem prin a ne permite luxul de a gândi conștient. Este nevoie de o prezență mai mare a părții conștiente, care trebuie exercitată pentru a analiza clar fiecare circumstanță în care ne aflăm. Partea conștientă trebuie să își asume întotdeauna rolul de arbitru, care decide dacă să permită continuarea jocului (automatismului) sau să-l oprească pentru a acorda un penalty (luând o decizie diferită, neobișnuită, pentru că situația însăși o cere). Partea conștientă dispune de această putere imensă pe care, din păcate, nu o folosim. Partea conștientă trebuie să fie întotdeauna chemată să decidă dacă să permită manifestarea automatismelor sau nu, și poate face acest lucru doar dacă este menținută constant într-o stare de "alertă". Putem, așadar, să ne exersăm să ținem partea conștientă trează cât mai des posibil. Cum putem face asta? De exemplu, pur și simplu schimbând rutina zilnică. Dacă ne analizăm atent, vom observa că urmăm aproape maniacal o rutină: ieșim din pat aproape întotdeauna în același mod, urmăm "ritualul" de dimineață întotdeauna în același mod și în aceeași ordine (mergem la toaletă, ne spălăm, ne îmbrăcăm, luăm micul dejun...). Putem începe prin a schimba ordinea și modul în care efectuăm aceste acțiuni. De exemplu, inversăm ordinea în care ne spălăm pe dinți și facem duș, inversăm ordinea în care de obicei luăm micul dejun și ne îmbrăcăm. Apoi, schimbăm des mâna cu care ne spălăm pe dinți, schimbăm mâna cu care mâncăm (acest lucru va permite, printre altele, activarea simultană a ambilor emisfere ale creierului). Apoi, putem schimba și ruta obișnuită pe care o parcurgem pentru a merge la muncă; putem schimba mijlocul de transport pe care îl folosim în mod obișnuit. Toate aceste măsuri vor face ca vechiul sistem de credințe, devenit automatisme, să se prăbușească și să renăștem interior și să trăim mai mult momentul prezent, și deci fericirea.

Acest mod de acțiune vă va conduce la un alt tip de automatism, de data aceasta benefic: automatismul de a fi conștient. Este un automatism util pentru a înțelege dacă raționamentele pe care le faceți sunt corecte sau greșite, dacă produc bucurie sau durere și, în consecință, vă va oferi metodele pentru a acționa într-o anumită direcție. Dacă, prin utilizarea constantă a partii conștiente, reușiți să identificați un defect de raționament, atunci puteți chiar să modificați acel raționament și să adăugați o plusvaloare în viață. Pentru a face acest lucru, este necesar utilizarea de către noi a atenției conșiente și, prin urmare, un efort conștient și susținut pentru a corecta în psihicul nostru raționamentele greșite. Atenție, însă, nu este suficient să acționați doar uneori în această direcție, ci trebuie să repetăm constant această conștientizare până când raționamentul greșit (provocator de suferință) va fi complet eradicați și înlocuit cu unul corect (provocator de fericire). Pentru a face asta, avem la dispoziție un instrument format din trei elemente: a gândi, a vrea, a acționa. La ea adăugăm un al patrulea element: a repeta totul constant. Este astfel că devenim artizani ai propriului nostru destin, un destin conștient.